Vis solar cu iz de sare

(foto)

    

  M-aş pisici albastru în braţele tale, goală sau îmbrăcată în raze de soare, mânjită de nisip, cu gust de sare pe sâni ! Te-aş pune să-mi ţii umbră cu trupul tău şi să-mi aduci o gură de apă intr-o sărutare şi să-mi mângâi pielea roşie de soare şi încinsă de apropierea ta! Te-aş necăji lingându-ţi lobul urechii, trăgându-te de par, nelăsându-te să stai departe de coapsa mea, care s-ar rotunji după tine! Aş moţăi liniştit cu capul pe umărul tău, într-o muzica de valuri, până când, în depărtare, s-ar apleca însetat portocaliul soare şi s-ar disipa, dizolvându-se în mare! ţi-aş mirosi părul încâlcit şi te-aş gâdila cu genele la baza gatului! N-aş spune nimic! Aş zâmbi doar şi tu te-ai uita la mine lung şi-ai înţelege!

 

Bolnavă...

                                                          (foto)

Ieri mi-a crescut pe coapsă un sărut.
M-am privit în oglindă si m-am speriat,
era roşu sângeriu şi avea forma gurii tale!
"Îl voi ignora" - mi-am spus cu prefăcută nepăsare,
sperând că aşa ar putea dispărea.
Azi, dis-de-dimineaţă, mă intoxicasem deja!
Pe obraz în formă de umăr, pe braţ rotundul coapsei tale
şi pe ceafă, ca o hartă, linia vieţii din palma
pe care ieri ţi-o mângâiasem!
Abia când s-a luminat de-a binelea am văzut
pe sânul stâng cum crescuse ca o tumoare
urma-ţi brunetă a frunţii!
Acum înţeleg că nu mai am scăpare…
Pielea mea e bolnava de urma atingerii tale!
Si-oricât ar părea de grav, nu vreau sa mă vindec!
Sper doar că, uitându-te-n oglindă, coapsa ta s-a înroşit deja
şi te-ai molipsit iremediabil de .... Boala mea!

DOOM sentimental

(foto)

 

Am inventat cuvinte, care să-ţi declare
cu alte virgule că te iubesc.
Am conjugat toate verbele la persoana I, plural
ca să nu-ţi mai alunece accentul
spre alte blonde semne de-ntrebare.
Am modificat sintaxa privirii mele
si i-am trasat o topica orizontală,
ca să te aştepte domoală
să-ţi cobori vocalele în mine!
Mi-am despletit întărâtatele hiaturi,
ca să nu-ţi mai supere declinata-ţi încăpăţânare.
Si totuşi ai plecat!
Să fi fost tot morfologica neputinţă
de a iubi pe altcineva afara de tine
sau incapacitatea mea de a deriva umilinţa?
Ştiu doar că mi-ai luat totul!
A! Nu! Mi-au mai rămas nişte puncte de suspensie
atârnând ca nişte ghiulele
de un colt îndărătnic de viaţă!

De pus / depus pe rană...

(foto)

 

 

Mi s-a sărat obrazul de prelins
Si-n geamăt s-a înfiorat apusul
Nici umbra zilei n-a-ncetat din nins,
Iar inimii i-e dor să stea cu Dânsul .

Nici nu mai ştiu cum s-o numesc acum,
Trădare nu-i, c-ar vrea şi-un zâmbet plânsul
şi toata ura mea s-a prefăcut în scrum,
Iar inimii i-e dor să stea cu Dânsul .

Si, de mă-mpotrivesc din când în când timid,
Revolte naşte gândul rău; pretinsul
izvor de noapte e acum un ochi avid,
Iar inimii i-e dor să stea cu Dânsul .

...de tine

(foto)

Mă-ncearcă o linişte de tine.
şi nici nu mai ştiu de-o fi rău sau bine.
Ştiu doar ce-am aflat ieri
şi-mi pare că ştiam de când
n-aş fi putut înţelege, nici în gând
n-aş fi putut bănui
că vreodată aş putea şti.
şi, de-nţeleg acuma e,
pentru că
nici gândul, nu,
nici trupul, zău!
nu mai poate îngândura, întrupa
sau Dumnezeu le mai ştie,
fără să-ţi spună totul şi ţie!
şi-aşa, şoptind, mi-ai picurat cu ură,
iubire şi-n colţul de gură
şi-n cuta de la sprânceană
şi pe genunchi
şi pereche pe călcâiul stâng,
ca să păşesc drept dinspre mine spre noi...
şi pentru că-n dragoste
unu plus unu nu fac mereu doi,
M-apucă uneori şi nici nu mai ştiu,
de-i rău sau de-i bine
O linişte cumplită de tine.

Lacune lingvistice

Incapacitate mondenă

Mi-am parfumat sufletul cu Dior, ca să mă iubeşti.
Mi-am încălţat mândria cu Cavalli
şi-am strâns bine şireturile, ca să nu mârâie întărâtată.
Mi-am îmbrăcat memoria cu Armani
şi-am încheiat toţi nasturii sacoului,
ca să nu năvălească pe-acolo amintirea a ceea ce sunt.
Mi-am încorsetat vorbele cu Versace,
ca să-mi amintesc să nu te contrazic.
Mi-am pictat suferinţa cu Revlon,
ca să nu te supere prea tare.
şi-aş fi făcut orice doar pentru-o sărutare.
Dar, ieri, când m-am uitat în oglindă , nu m-am recunoscut.
Nu eram eu.
Era spectacolul sinistru al măştilor de marcă.
Aşa că am decis sa mă dezbrac.
Azi nu-mi pasă că nu mă poţi iubi.
Nici nu-ncerca, nu te mai obosi!
Ia tot ce-am dezbrăcat, pune-le în geanta ta Adidas şi dispari!
Prefer să trăiesc singură, grea de plinătatea goliciunii mele amare,
Decât îmbrăcată în albastrul snob şi sidefat al neputinţei tale!