De pus / depus pe rană...

(foto)

 

 

Mi s-a sărat obrazul de prelins
Si-n geamăt s-a înfiorat apusul
Nici umbra zilei n-a-ncetat din nins,
Iar inimii i-e dor să stea cu Dânsul .

Nici nu mai ştiu cum s-o numesc acum,
Trădare nu-i, c-ar vrea şi-un zâmbet plânsul
şi toata ura mea s-a prefăcut în scrum,
Iar inimii i-e dor să stea cu Dânsul .

Si, de mă-mpotrivesc din când în când timid,
Revolte naşte gândul rău; pretinsul
izvor de noapte e acum un ochi avid,
Iar inimii i-e dor să stea cu Dânsul .

...de tine

(foto)

Mă-ncearcă o linişte de tine.
şi nici nu mai ştiu de-o fi rău sau bine.
Ştiu doar ce-am aflat ieri
şi-mi pare că ştiam de când
n-aş fi putut înţelege, nici în gând
n-aş fi putut bănui
că vreodată aş putea şti.
şi, de-nţeleg acuma e,
pentru că
nici gândul, nu,
nici trupul, zău!
nu mai poate îngândura, întrupa
sau Dumnezeu le mai ştie,
fără să-ţi spună totul şi ţie!
şi-aşa, şoptind, mi-ai picurat cu ură,
iubire şi-n colţul de gură
şi-n cuta de la sprânceană
şi pe genunchi
şi pereche pe călcâiul stâng,
ca să păşesc drept dinspre mine spre noi...
şi pentru că-n dragoste
unu plus unu nu fac mereu doi,
M-apucă uneori şi nici nu mai ştiu,
de-i rău sau de-i bine
O linişte cumplită de tine.